(Escrito en 🇪🇸🇲🇽– Written in 🇬🇧🇺🇸– Scritto in 🇮🇹– Rédigé en 🇫🇷🇨🇩– Escrito em 🇵🇹🇧🇷– Geschrieben in 🇩🇪🇦🇹– Scris in – 🇷🇴🇲🇩)

🇪🇸ESPAÑOL🇲🇽

(Día Europeo en Conmemoración de las Víctimas del Holocausto Gitano)

La memoria de las víctimas jamás debe ser olvidada. Por eso, olvidar intencionadamente a quienes vieron su vida arrebatada es una forma cruel de perpetuar el dolor.

No son pocas las veces en las que el mundo ha contemplado horrorizado las atrocidades cometidas sobre la población durante el pasado siglo. Pero, de forma similar, también ha permanecido indiferente frente a los crímenes más abominables contra distintos pueblos en forma de masacres, persecuciones y genocidios. En justicia para con aquellas víctimas olvidadas, hoy quiero recordar una de las masacres sufridas por el Pueblo Gitano durante el nazismo. 

Corría el año 1944, el mundo contemplaba lo que parecía el principio del fin de la Segunda Guerra Mundial pero, al mismo tiempo, también era ajeno a lo que sucedía en el campo de concentración de Auschwitz-Birkenau. Los días 15 y 16 de mayo, en la en la Sección B “Zigeunerlager” (Campamento Gitano), 6.000 presos romaníes, la mayoría mujeres con sus hijas e hijos, ancianos y unos pocos hombres adultos, habían sido encerrados en sus barracones para ser ejecutados en la cámara de gas al día siguiente. 

Conscientes de su destino, se rebelaron contra sus captores con tal fiereza y valentía que algunos consiguieron escapar de sus captores. Muchas de las mujeres, a pesar de estar al límite de sus fuerzas, plantaron cara ferozmente a sus captores para salvar a sus familias aunque, desgraciadamente, solo por un breve periodo de tiempo. La revuelta fue sofocada y una buena parte fue ejecutada. Unos pocos cientos consiguieron escapara pero fueron rápidamente capturas y llevados a otros campos de concentración en donde sus vidas fueron arrebatadas por la abominable sinrazón en los meses siguientes. Finalmente, en la madrugada del 2 al 3 de agosto de 1944, los cerca de 3.000 presos romaníes que aún estaban en la Sección B fueron ejecutados. Así, todas aquellas vidas inocentes fueron sesgadas por la barbarie nazi dentro de la que, sin lugar a dudas, ha sido la mayor atrocidad cometida cometida por el ser humano en toda la historia de la humanidad. 

Casi 80 años después, es de justicia honrar la memoria de los cerca de 1.500.000 de romaníes que fueron brutalmente asesinados por la barbarie del nazismo. Por eso hoy, Día Europeo en Conmemoración de las Víctimas del Holocausto Gitano, debemos abrazar su recuerdo para que jamás sean olvidadas ni borradas deliberadamente de los libros de historia. 

La memoria del Pueblo Romaní debe ser recordada y la voz de sus descendientes escuchada. Solo así podrá mantenerse vivo el recuerdo de un pueblo casi siempre olvidado. Un pueblo que de forma injusta ha sido siempre demonizado, atacado, discriminado y utilizado como chivo expiatorio en múltiples ocasiones. 

No podemos permitir que esto siga sucediendo ni que los discursos racistas del pasado sigan cobrando fuerza en nuestra sociedad. Como ocurre con otras minorías, el Pueblo Gitano sigue sufriendo la intolerancia, el estigma, la exclusión, la discriminación y el odio de buena parte de la sociedad, muy especialmente en la redes sociales, sufriendo todo tipo de ataques deshumanizantes y contrarios a su dignidad e identidad como pueblo.

Son los Estados quienes deben garantizar los derechos de todos los Pueblos y de todas las minorías, respetando su pasado y cultura ancestrales, trabajando por el respeto y la inclusión de todas la minorías y protegiendo su dignidad tantas veces pisoteada por el racismo, la xenofobia, la intolerancia y, en definitiva, por ese odio que todo lo destruye. 

Porque su historia es también la nuestra, porque su dolor es también nuestro dolor y porque, dado que compartimos la misma dignidad como seres humanos nacidos libres e iguales, también debemos salvaguardar su memoria, manteniéndola viva y honrar siempre su recuerdo.

🇬🇧ENGLISH🇺🇸

FORGOTTEN MEMORY

(European Roma Holocaust Memorial Day)

The memory of the victims must never be forgotten. Intentionally forgetting those whose lives were taken is a cruel way of perpetuating the pain. 

The world has often looked on in horror at the atrocities committed against people over the past century. But, similarly, it has also remained indifferent to the most heinous crimes against various peoples in the form of massacres, persecutions and genocides. In justice to those forgotten victims, today I would like to recall one of the massacres suffered by the Roma during Nazism. 

It was 1944, the world was watching what seemed to be the beginning of the end of the Second World War, but at the same time it was also oblivious to what was happening in the Auschwitz-Birkenau concentration camp. On 15 and 16 May, in Section B «Zigeunerlager» (Gypsy Camp), 6,000 Roma prisoners, mostly women with their children, the elderly and a few adult men, had been locked in their barracks to be executed in the gas chamber the following day. 

Aware of their fate, they rebelled against their captors with such fierceness and bravery that some managed to escape from their captors. Many of the women, despite being at the end of their rope, fiercely stood up to their captors to save their families, although unfortunately only for a short time. The revolt was put down and many were executed. A few hundred managed to escape but were quickly captured and taken to other concentration camps where their lives were taken away by the abominable mercilessness in the following months. Finally, in the early morning of 2 to 3 August 1944, the 3,000 or so Roma prisoners still in Section B were executed. Thus, all those innocent lives were skewed by Nazi barbarity in what was undoubtedly the greatest atrocity committed by human beings in the history of humankind. 

Almost 80 years later, it is only right to honour the memory of the nearly 1.5 million Roma who were brutally murdered by the barbarity of Nazism. That is why today, on the European Roma Holocaust Memorial Day, we must embrace their memory so that they will never be forgotten or deliberately erased from the history books. 

The memory of the Roma people must be remembered and the voice of their descendants heard. Only in this way can the memory of a people almost always forgotten be kept alive. A people that has been unfairly demonised, attacked, discriminated against and scapegoated on many occasions. 

We cannot allow this to continue and we cannot allow the racist discourses of the past to continue to gain strength in our society. As with other minorities, the Roma continue to suffer intolerance, stigma, exclusion, discrimination and hatred from a large part of society, especially on social networks, suffering all kinds of dehumanising attacks that are contrary to their dignity and identity as a people.

It is the States that must guarantee the rights of all Peoples and all minorities, respecting their ancestral past and culture, working for the respect and inclusion of all minorities and protecting their dignity, so often trampled on by racism, xenophobia, intolerance and, in short, by that hatred that destroys everything. 

Because their history is also our history, because their pain is also our pain and because, since we share the same dignity as human beings born free and equal, we must also safeguard their memory, keeping it alive and always honouring their remembrance.

🇮🇹ITALIANO🇮🇹

MEMORIA DIMENTICATA

(Giornata Europea Giornata del ricordo dell’olocausto di Rom)

La memoria delle vittime non deve mai essere dimenticata. Dimenticare intenzionalmente coloro a cui è stata tolta la vita è un modo crudele di perpetuare il dolore. 

Il mondo ha spesso guardato con orrore le atrocità commesse contro le persone nel secolo scorso. Ma, allo stesso modo, è anche rimasta indifferente di fronte ai crimini più efferati contro vari popoli sotto forma di massacri, persecuzioni e genocidi. Per rendere giustizia a quelle vittime dimenticate, oggi vorrei ricordare uno dei massacri subiti dai rom durante il nazismo. 

Nel 1944, il mondo stava guardando quello che sembrava essere l’inizio della fine della Seconda Guerra Mondiale ma, allo stesso tempo, era anche ignaro di quello che stava accadendo nel campo di concentramento di Auschwitz-Birkenau. Il 15 e 16 maggio, nella sezione B «Zigeunerlager» (campo zingari), 6.000 prigionieri rom, per lo più donne con i loro bambini, anziani e alcuni uomini adulti, erano stati chiusi nelle baracche per essere giustiziati nella camera a gas il giorno seguente. 

Consapevoli del loro destino, si ribellarono contro i loro rapitori con tale ferocia e coraggio che alcuni riuscirono a fuggire dai loro rapitori. Molte delle donne, nonostante fossero allo stremo delle forze, si sono opposte ferocemente ai loro rapitori per salvare le loro famiglie, ma purtroppo solo per poco tempo. La rivolta fu sedata e molti furono giustiziati. Alcune centinaia riuscirono a fuggire, ma furono rapidamente catturati e portati in altri campi di concentramento dove le loro vite furono portate via dall’abominevole spietatezza nei mesi seguenti. Infine, nelle prime ore del mattino del 2 o 3 agosto 1944, i circa 3.000 prigionieri rom ancora nella sezione B furono giustiziati. Così, tutte quelle vite innocenti vennero sbalzate dalla barbarie nazista in quella che fu senza dubbio la più grande atrocità commessa dagli esseri umani nella storia dell’umanità. 

Quasi 80 anni dopo, è giusto onorare la memoria dei quasi 1,5 milioni di rom che furono brutalmente assassinati dalla barbarie del nazismo. Ecco perché oggi, Giornata Europea Giornata del ricordo dell’olocausto di Rom, dobbiamo abbracciare la loro memoria affinché non vengano mai dimenticati o deliberatamente cancellati dai libri di storia. 

La memoria del popolo rom deve essere ricordata e la voce dei suoi discendenti deve essere ascoltata. Solo in questo modo si può mantenere viva la memoria di un popolo quasi sempre dimenticato. Un popolo che è stato ingiustamente demonizzato, aggredito, discriminato e fatto da capro espiatorio in molte occasioni. 

Non possiamo permettere che questo continui e che i discorsi razzisti del passato continuino a prendere forza nella nostra società. Come altre minoranze, i rom continuano a soffrire l’intolleranza, lo stigma, l’esclusione, la discriminazione e l’odio di una gran parte della società, soprattutto sui social network, subendo ogni tipo di attacco disumanizzante che è contrario alla loro dignità e identità come popolo.

Sono gli Stati che devono garantire i diritti di tutti i Popoli e di tutte le minoranze, rispettando il loro passato ancestrale e la loro cultura, lavorando per il rispetto e l’inclusione di tutte le minoranze e proteggendo la loro dignità, così spesso calpestata dal razzismo, dalla xenofobia, dall’intolleranza e, in definitiva, da quell’odio che distrugge tutto. 

Perché la loro storia è anche la nostra storia, perché il loro dolore è anche il nostro dolore e perché, poiché condividiamo la stessa dignità di esseri umani nati liberi e uguali, dobbiamo anche salvaguardare la loro memoria, mantenendola viva e onorando sempre il loro ricordo.

🇫🇷FRANÇAIS🇨🇩

MÉMOIRE OUBLIÉE

(Journée européenne de commémoration de l’Holocauste des Roms)

La mémoire des victimes ne doit jamais être oubliée. Oublier intentionnellement ceux qui ont perdu la vie est une façon cruelle de perpétuer la douleur. 

Le monde a souvent regardé avec horreur les atrocités commises contre des personnes au cours du siècle dernier. Mais, de la même manière, elle est également restée indifférente aux crimes les plus odieux commis à l’encontre de divers peuples sous la forme de massacres, de persécutions et de génocides. Pour rendre justice à ces victimes oubliées, je voudrais aujourd’hui rappeler l’un des massacres subis par les Roms pendant le nazisme. 

Au cours de l’année 1944, le monde a assisté à ce qui semblait être le début de la fin de la Seconde Guerre mondiale, mais il n’a pas non plus pris conscience de ce qui se passait dans le camp de concentration d’Auschwitz-Birkenau. Les 15 et 16 mai, dans la section B «Zigeunerlager» (camp de gitans), 6 000 prisonniers roms, principalement des femmes avec leurs enfants, des personnes âgées et quelques hommes adultes, avaient été enfermés dans leurs baraquements pour être exécutés dans la chambre à gaz le lendemain. 

Conscients de leur sort, ils se sont rebellés contre leurs ravisseurs avec tant de férocité et de bravoure que certains ont réussi à leur échapper. Beaucoup de ces femmes, bien qu’au bout du rouleau, ont farouchement tenu tête à leurs ravisseurs pour sauver leur famille, mais malheureusement pour un temps seulement. La révolte a été réprimée et beaucoup ont été exécutés. Quelques centaines d’entre eux parviennent à s’échapper mais sont rapidement capturés et emmenés dans d’autres camps de concentration où leur vie est emportée par l’abominable impitoyabilité des mois suivants. Enfin, au petit matin du 2 au 3 août 1944, les quelque 3 000 prisonniers roms encore présents dans la section B ont été exécutés. Ainsi, toutes ces vies innocentes ont été bouleversées par la barbarie nazie dans ce qui fut sans aucun doute la plus grande atrocité commise par des êtres humains dans l’histoire de l’humanité. 

Près de 80 ans plus tard, il n’est que juste d’honorer la mémoire des quelque 1,5 million de Roms qui ont été brutalement assassinés par la barbarie du nazisme. C’est pourquoi, aujourd’hui, Journée européenne de commémoration de l’Holocauste des Roms, nous devons embrasser leur mémoire afin qu’ils ne soient jamais oubliés ou délibérément effacés des livres d’histoire. 

Il faut se souvenir de la mémoire du peuple rom et faire entendre la voix de ses descendants. Ce n’est que de cette manière que l’on peut maintenir vivante la mémoire d’un peuple presque toujours oublié. Un peuple qui a été injustement diabolisé, attaqué, discriminé et désigné comme bouc émissaire à de nombreuses reprises. 

Nous ne pouvons pas permettre que cela continue et nous ne pouvons pas permettre que les discours racistes du passé continuent à gagner en force dans notre société. Comme les autres minorités, les Roms continuent de subir l’intolérance, la stigmatisation, l’exclusion, la discrimination et la haine d’une grande partie de la société, notamment sur les réseaux sociaux, subissant toutes sortes d’attaques déshumanisantes contraires à leur dignité et à leur identité en tant que peuple.

Ce sont les États qui doivent garantir les droits de tous les Peuples et de toutes les minorités, en respectant leur passé ancestral et leur culture, en œuvrant pour le respect et l’inclusion de toutes les minorités et en protégeant leur dignité, si souvent bafouée par le racisme, la xénophobie, l’intolérance et, en somme, par cette haine qui détruit tout. 

Parce que leur histoire est aussi la nôtre, parce que leur douleur est aussi la nôtre et parce que, comme nous partageons la même dignité d’êtres humains nés libres et égaux, nous devons aussi sauvegarder leur mémoire, la maintenir vivante et toujours honorer leur souvenir.

🇵🇹PORTUGUÊS😒

MEMÓRIA ESQUECIDA

(Dia Europeu em Memória dos Ciganos Vítimas do Holocausto)

A memória das vítimas nunca deve ser esquecida. Esquecer intencionalmente aqueles cujas vidas foram tiradas é uma forma cruel de perpetuar a dor. 

O mundo tem olhado frequentemente com horror para as atrocidades cometidas contra as pessoas ao longo do século passado. Mas, do mesmo modo, também permaneceu indiferente aos crimes mais hediondos contra vários povos sob a forma de massacres, perseguições e genocídios. Em justiça às vítimas esquecidas, hoje gostaria de recordar um dos massacres sofridos pelos ciganos durante o nazismo. 

Em 1944, o mundo assistia ao que parecia ser o início do fim da Segunda Guerra Mundial mas, ao mesmo tempo, também ignorava o que estava a acontecer no campo de concentração de Auschwitz-Birkenau. Nos dias 15 e 16 de Maio, na secção B «Zigeunerlager» (Campo Cigano), 6.000 prisioneiros ciganos, na sua maioria mulheres com os seus filhos, idosos e alguns homens adultos, tinham sido trancados no seu quartel para serem executados na câmara de gás no dia seguinte. 

Cientes do seu destino, rebelaram-se contra os seus captores com tanta ferocidade e bravura que alguns conseguiram fugir dos seus captores. Muitas das mulheres, apesar de estarem no fim da sua corda, enfrentaram ferozmente os seus captores para salvar as suas famílias, embora infelizmente apenas por pouco tempo. A revolta foi abortada e muitos foram executados. Algumas centenas conseguiram escapar mas foram rapidamente capturadas e levadas para outros campos de concentração onde as suas vidas foram tiradas pela abominável impiedade nos meses seguintes. Finalmente, no início da manhã de 2 a 3 de Agosto de 1944, foram executados os cerca de 3.000 prisioneiros ciganos ainda na Secção B. Assim, todas essas vidas inocentes foram distorcidas pela barbárie nazi naquela que foi sem dúvida a maior atrocidade cometida pelos seres humanos na história da humanidade. 

Quase 80 anos mais tarde, é justo honrar a memória dos quase 1,5 milhões de ciganos que foram brutalmente assassinados pela barbaridade do nazismo. É por isso que hoje, o Dia Europeu em Memória dos Ciganos Vítimas do Holocausto, devemos abraçar a sua memória para que nunca sejam esquecidas ou deliberadamente apagadas dos livros de história. 

A memória do povo cigano deve ser recordada e a voz dos seus descendentes deve ser ouvida. Só assim é possível manter viva a memória de um povo quase sempre esquecido. Um povo que tem sido injustamente demonizado, atacado, discriminado e bode expiatório em muitas ocasiões. 

Não podemos permitir que isto continue e não podemos permitir que os discursos racistas do passado continuem a ganhar força na nossa sociedade. Tal como acontece com outras minorias, os ciganos continuam a sofrer intolerância, estigma, exclusão, discriminação e ódio de uma grande parte da sociedade, especialmente nas redes sociais, sofrendo todo o tipo de ataques desumanizadores que são contrários à sua dignidade e identidade como povo.

São os Estados que devem garantir os direitos de todos os Povos e de todas as minorias, respeitando o seu passado e cultura ancestrais, trabalhando pelo respeito e inclusão de todas as minorias e protegendo a sua dignidade, tantas vezes espezinhada pelo racismo, xenofobia, intolerância e, em suma, por aquele ódio que tudo destrói. 

Porque a sua história é também a nossa história, porque a sua dor é também a nossa dor e porque, uma vez que partilhamos a mesma dignidade que os seres humanos nascidos livres e iguais, devemos também salvaguardar a sua memória, mantendo-a viva e honrando sempre a sua lembrança.

🇩🇪DEUTSCH🙃

VERGESSENE ERINNERUNG

(Europäischer Holocaust-Gedenktag für die Roma)

Das Gedenken an die Opfer darf niemals vergessen werden. Das absichtliche Vergessen derer, denen das Leben genommen wurde, ist eine grausame Art, den Schmerz zu verewigen. 

Die Welt hat oft mit Entsetzen auf die Gräueltaten geschaut, die im letzten Jahrhundert an Menschen begangen wurden. Aber sie hat auch die abscheulichsten Verbrechen an verschiedenen Völkern in Form von Massakern, Verfolgungen und Völkermorden gleichgültig hingenommen. Um diesen vergessenen Opfern gerecht zu werden, möchte ich heute an eines der Massaker erinnern, die die Roma während des Nationalsozialismus erlitten haben. 

Im Jahr 1944 erlebte die Welt den Beginn des Endes des Zweiten Weltkriegs, ohne zu wissen, was im Konzentrationslager Auschwitz-Birkenau geschah. Am 15. und 16. Mai wurden im Abschnitt B «Zigeunerlager» 6.000 Roma-Häftlinge, überwiegend Frauen mit ihren Kindern, ältere Menschen und einige erwachsene Männer, in ihre Baracken gesperrt, um am nächsten Tag in der Gaskammer hingerichtet zu werden. 

Da sie sich ihres Schicksals bewusst waren, rebellierten sie gegen ihre Entführer mit einer solchen Heftigkeit und Tapferkeit, dass es einigen gelang, ihren Entführern zu entkommen. Viele der Frauen haben sich, obwohl sie am Ende ihrer Kräfte waren, gegen ihre Entführer gewehrt, um ihre Familien zu retten, wenn auch leider nur für kurze Zeit. Der Aufstand wurde niedergeschlagen und viele wurden hingerichtet. Einige Hundert konnten entkommen, wurden aber schnell gefangen genommen und in andere Konzentrationslager gebracht, wo sie in den folgenden Monaten durch die abscheuliche Unbarmherzigkeit um ihr Leben gebracht wurden. In den frühen Morgenstunden des 2. und 3. August 1944 wurden schließlich die etwa 3.000 Roma-Häftlinge, die sich noch im Abschnitt B befanden, hingerichtet. So wurden all diese unschuldigen Leben durch die Barbarei der Nazis ausgelöscht, was zweifellos die größte von Menschen begangene Gräueltat in der Geschichte der Menschheit war. 

Fast 80 Jahre später ist es nur recht und billig, der fast 1,5 Millionen Roma zu gedenken, die durch die Barbarei des Nationalsozialismus brutal ermordet wurden. Deshalb müssen wir heute, am Europäischer Holocaust-Gedenktag für die Roma, die Erinnerung an sie wachhalten, damit sie niemals vergessen oder absichtlich aus den Geschichtsbüchern getilgt werden. 

Die Erinnerung an das Volk der Roma muss wach gehalten und die Stimme ihrer Nachkommen gehört werden. Nur so kann die Erinnerung an ein fast vergessenes Volk wachgehalten werden. Ein Volk, das immer wieder zu Unrecht verteufelt, angegriffen, diskriminiert und zum Sündenbock gemacht wurde. 

Wir können nicht zulassen, dass dies so weitergeht, und wir können nicht zulassen, dass die rassistischen Diskurse der Vergangenheit in unserer Gesellschaft weiter an Stärke gewinnen. Wie andere Minderheiten sind auch die Roma nach wie vor Intoleranz, Stigmatisierung, Ausgrenzung, Diskriminierung und Hass seitens eines großen Teils der Gesellschaft ausgesetzt, insbesondere in den sozialen Netzwerken, und leiden unter allen Arten von entmenschlichenden Angriffen, die ihrer Würde und Identität als Volk zuwiderlaufen.

Es sind die Staaten, die die Rechte aller Völker und aller Minderheiten garantieren müssen, indem sie ihre angestammte Vergangenheit und ihre Kultur respektieren, sich für die Achtung und die Eingliederung aller Minderheiten einsetzen und ihre Würde schützen, die so oft durch Rassismus, Fremdenfeindlichkeit, Intoleranz, kurz gesagt, durch den Hass, der alles zerstört, mit Füßen getreten wird. 

Weil ihre Geschichte auch unsere Geschichte ist, weil ihr Schmerz auch unser Schmerz ist und weil wir die gleiche Würde als frei und gleich geborene Menschen teilen, müssen wir auch ihr Andenken bewahren, es lebendig halten und ihr Andenken immer ehren.

🇷🇴ROMÂNĂ🇲🇩

AMINTIRE UITATĂ

(Ziua europeană de comemorare a victimelor Holocaustului împotriva romilor)

Memoria victimelor nu trebuie să fie uitată niciodată. Uitarea intenționată a celor ale căror vieți au fost luate este un mod crud de a perpetua durerea. 

Lumea a privit adesea cu groază la atrocitățile comise împotriva oamenilor în ultimul secol. Dar, în mod similar, a rămas indiferentă și la cele mai odioase crime împotriva diferitelor popoare, sub forma masacrelor, persecuțiilor și genocidelor. Pentru a face dreptate acestor victime uitate, astăzi aș dori să amintesc unul dintre masacrele suferite de romi în timpul nazismului. 

În 1944, lumea urmărea ceea ce părea a fi începutul sfârșitului celui de-al Doilea Război Mondial, dar, în același timp, nu era conștientă de ceea ce se întâmpla în lagărul de concentrare de la Auschwitz-Birkenau. Pe 15 și 16 mai, în secțiunea B «Zigeunerlager» (lagărul de țigani), 6.000 de prizonieri romi, majoritatea femei cu copiii lor, bătrâni și câțiva bărbați adulți, au fost închiși în barăcile lor pentru a fi executați în camera de gazare a doua zi. 

Conștienți de soarta lor, aceștia s-au revoltat împotriva răpitorilor lor cu atâta înverșunare și curaj, încât unii au reușit să scape de ei. Multe dintre femei, în ciuda faptului că erau la capătul puterilor, și-au înfruntat cu înverșunare răpitorii pentru a-și salva familiile, deși, din păcate, doar pentru o perioadă scurtă de timp. Revolta a fost înăbușită și mulți au fost executați. Câteva sute de persoane au reușit să scape, dar au fost rapid capturate și duse în alte lagăre de concentrare, unde viața le-a fost curmată de cruzimea abominabilă din lunile următoare. În cele din urmă, în dimineața zilei de 2 spre 3 august 1944, cei aproximativ 3.000 de prizonieri romi care se mai aflau în Secțiunea B au fost executați. Astfel, toate acele vieți nevinovate au fost distruse de barbaria nazistă în ceea ce a fost, fără îndoială, cea mai mare atrocitate comisă de ființe umane în istoria omenirii. 

Aproape 80 de ani mai târziu, este corect să onorăm memoria celor aproape 1,5 milioane de romi care au fost uciși cu brutalitate de barbaria nazismului. De aceea, astăzi, de Ziua europeană de comemorare a victimelor Holocaustului împotriva romilor, trebuie să le îmbrățișăm memoria, astfel încât să nu fie niciodată uitate sau șterse în mod deliberat din cărțile de istorie. 

Memoria romilor trebuie să fie amintită și vocea urmașilor lor trebuie să fie auzită. Numai în acest fel poate fi păstrată vie memoria unui popor aproape mereu uitat. Un popor care a fost demonizat pe nedrept, atacat, discriminat și transformat în țap ispășitor în multe ocazii.

Nu putem permite ca acest lucru să continue și nu putem permite ca discursurile rasiste din trecut să continue să câștige putere în societatea noastră. La fel ca și alte minorități, romii continuă să fie victime ale intoleranței, stigmatizării, excluderii, discriminării și urii din partea unei mari părți a societății, în special pe rețelele de socializare, suferind tot felul de atacuri dezumanizante, care contravin demnității și identității lor ca popor.

Statele sunt cele care trebuie să garanteze drepturile tuturor popoarelor și ale tuturor minorităților, respectând trecutul și cultura lor ancestrală, lucrând pentru respectul și incluziunea tuturor minorităților și protejând demnitatea lor, atât de des călcată în picioare de rasism, xenofobie, intoleranță și, pe scurt, de acea ură care distruge totul. 

Pentru că istoria lor este și istoria noastră, pentru că durerea lor este și durerea noastră și pentru că, având în vedere că împărtășim aceeași demnitate ca ființe umane născute libere și egale, trebuie, de asemenea, să le păstrăm memoria, să o păstrăm vie și să le cinstim mereu amintirea.